Oncologia clasică și terapiile complementare: roluri distincte, un singur pacient
Autor: Silviu Brînzoi, terapeut certificat în terapii complementare cu specializare în oncoterapie adjuvantă
Rezumat
Diagnosticul de cancer ridică întrebări care depășesc tratamentul propriu-zis: ce pot face pentru corpul meu, ce să mănânc, cum fac față oboselii și fricii? Mulți pacienți caută răspunsuri în terapiile complementare. Acest articol clarifică diferența dintre oncologia clasică și terapiile complementare, descrie rolul fiecărui specialist și explică ce înseamnă, realist, susținerea metabolică a pacientului prin metode naturale de suport. Ideea centrală: terapiile complementare – oncoterapii, numite si terapii naturiste cancer, însoțesc tratamentul oncologic, nu îl înlocuiesc.
Trebuie precizat, ca combinarea celor doua metode de tratare si sustinere metabolica a bolnavului oncologic, clar, aduce un rezultat si o rata de supravietuire mai buna. Asta am observat in intreaga mea expertiza de cabinet. Despre activitatea mea in medicina complementara si oncologie adjuvanta aveti informatii: www.silviubrinzoi.ro
1. Terminologie: complementar nu înseamnă alternativ
Distincția de bază este între trei abordări:
* Medicina convențională (oncologia clasică): tratamente cu eficiență demonstrată prin studii clinice, precum chirurgia, chimioterapia, radioterapia, terapia țintită, imunoterapia și hormonoterapia.
* Terapiile complementare: metode utilizate alături de tratamentul convențional, cu scopul de a ameliora simptomele, toleranța la tratament și calitatea vieții.
* Terapiile alternative: metode folosite în locul tratamentului convențional. Studiile asociază această alegere cu o supraviețuire mai scăzută, de aceea nu fac obiectul acestui articol și nu sunt recomandate.
Abordarea care combină cele două direcții, sub coordonarea echipei oncologice, se numește oncologie integrativă.
2. Rolul oncologului
Oncologul este responsabil de tot ce ține de boala în sine:
* stabilirea diagnosticului, a stadiului și a tipului molecular al tumorii;
* alegerea și ajustarea schemei de tratament (chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie etc.);
* monitorizarea răspunsului la tratament și a efectelor adverse;
* decizia privind continuarea, modificarea sau oprirea terapiei.
Nicio decizie legată de tratamentul tumorii nu aparține terapeutului complementar. Aceasta este linia de demarcație care protejează pacientul.
3. Rolul terapeutului complementar
Ca terapeut nu tratez cancerul. Rolul meu este de suport si urmaresc diverse aspecte de sanatate:
* educație pentru un stil de viață sănătos: alimentație, hidratare, mișcare, somn;
* gestionarea simptomelor: greață, oboseală, anxietate, insomnie, durere asociată stresului;
* sprijin emoțional: tehnici de relaxare, respirație, mindfulness, atingere terapeutică sau Reiki cu rol de relaxare;
* observarea și comunicarea: semnalarea către oncolog a modificărilor de greutate, apetit sau stare generală;
* siguranță: verificarea oricărui supliment sau remediu înainte de utilizare.
4. Ce înseamnă susținerea metabolică a pacientului oncologic
Cancerul și tratamentele sale modifică metabolismul: apetitul scade, absorbția se poate deteriora, apar inflamația și pierderea masei musculare. O parte importantă dintre pacienții oncologici dezvoltă malnutriție, iar cașexia și sarcopenia sunt asociate cu toleranță mai slabă la tratament și prognostic mai rezervat.
Susținerea metabolică urmărește, prin urmare, obiective practice:
1. menținerea greutății și a masei musculare, prin aport suficient de proteine și calorii;
2. prevenirea deficiențelor nutriționale și a deshidratării;
3. ameliorarea efectelor adverse digestive (greață, mucozită, modificări de gust, constipație sau diaree);
4. sprijinirea energiei și a funcționalității, inclusiv prin activitate fizică adaptată, a cărei utilitate este susținută de dovezi solide;
5. reducerea stresului, care influențează somnul, apetitul și calitatea vieții.
Aceste obiective se numesc suport, nu tratament. Nicio dietă sau supliment nu a demonstrat că vindecă cancerul sau că înlocuiește terapia oncologică. Ghidurile ESPEN recomandă evaluarea nutrițională încă de la diagnostic, iar dietele restrictive (de exemplu postul prelungit sau eliminarea unor grupe alimentare) nu se adoptă fără acordul echipei medicale, deoarece pot agrava pierderea în greutate. Din punctul meu de vedere, sunt de evitat pentru on om bolnav, indiferent de afectiune.
5. Ce spun dovezile despre metodele complementare
Ghidurile integrative ale Society for Integrative Oncology și ale ASCO analizează metodele pe simptome:
* Acupunctura: dovezi pentru ameliorarea greței induse de chimioterapie și a durerii.
* Mindfulness, yoga, tehnici de relaxare, hipnoza, muzicoterapie: reduc anxietatea, depresia și stresul.
* Masajul și atingerea blândă: pot ameliora anxietatea și durerea, cu precauții în zonele tumorale sau în caz de trombocitopenie.
* Reiki: dovezi limitate și de calitate modestă; poate contribui la relaxare, dar nu influențează evoluția bolii.
* Activitatea fizică și consilierea nutrițională: dintre toate intervențiile de stil de viață, au cele mai solide dovezi pentru calitatea vieții.
6. Riscuri și limite
* Interacțiuni: sunătoarea poate scădea eficiența unor medicamente oncologice, iar suplimentele antioxidante în doze mari pot interfera cu chimio- și radioterapia. Orice supliment se discută cu oncologul. Personal, nu recomand antioxidanti in zilele de tratament. Si in general, uzez cu precautie de antioxidanti, pentru ca sunt marketing, nu realitate biologica. De aceea, am creat Coenzima Q10 Vitalis AxioMed, cea mai mare eficienta biologica din Europa, >400 mg de coenzima q10 conventionala, supliment premiat international.
* Natural nu înseamnă inofensiv: unele plante afectează ficatul, coagularea sau rinichii.
* Promisiuni false: orice terapeut sau produs care promite vindecarea cancerului sau recomandă oprirea tratamentului oncologic trebuie evitat.
* Întârzieri: amânarea tratamentului convențional în favoarea metodelor neverificate crește riscul de progresie.
7. Modelul de colaborare
O colaborare sănătoasă arată astfel:
1. Pacientul informează oncologul despre toate metodele complementare folosite.
2. Terapeutul cunoaște schema de tratament și respectă recomandările medicului.
3. Obiectivele sunt formulate în termeni de simptome și calitate a vieții, nu de vindecare.
4. Orice schimbare a stării pacientului este comunicată echipei oncologice.
Concluzii
Oncologia clasică tratează boala; terapiile complementare sprijină omul care trece prin boală. Cele două nu se concurează, ci se completează, atâta timp cât fiecare își cunoaște limitele. Susținerea metabolică prin alimentație adecvată, mișcare și reducerea stresului poate ajuta pacientul să tolereze mai bine tratamentul și să își păstreze calitatea vieții, iar decizia asupra tratamentului tumorii rămâne a oncologului.
Bibliografie orientativă
* Society for Integrative Oncology / ASCO, ghiduri privind terapiile integrative în managementul simptomelor.
* ESPEN, ghid de nutriție pentru pacienții oncologici (Arends et al., 2017, actualizat 2021).
* Johnson et al., studiu privind folosirea medicinei alternative în cancer și impactul asupra supraviețuirii, JNCI, 2018.
* National Cancer Institute, materiale PDQ despre medicina complementară și alternativă în cancer.